Antidiscriminare

Existenta unei legi impotriva discriminarii nu reprezinta garantia ca in acel stat discriminarea este imposibila in practica, ci este doar un instrument cu care se poate lupta impotriva discriminarii. In realitate, o persoana poate fi zilnic martorul sau victima unor acte discriminatorii. [1]

Unul dintre drepturile elementare ale omului este dreptul la non-discriminare. In Europa, in ciuda acceptarii tot mai mari a importantei drepturilor omului si a extinderii si crearii legislatiei in domeniul drepturilor omului, inclusiv a legislatiei anti-discriminare, minoritatile continua sa fie mult mai frecvent victimele violarii drepturilor omului decât populatia majoritara. Tratamentul egal formal a avut de cele mai multe ori un efect neglijabil asupra experientei discriminatorii zilnice. Grupurile carora li se incalca demnitatea umana in mod disproportionat fata de populatia majoritara au nevoie de mijloace suplimentare de protectie a drepturilor, astfel incat egalitatea sanselor sa fie posibila. Miscarile ce promoveaza drepturile non-discriminatorii au in vedere incalcarile drepturilor fundamentale la care au fost si sunt supuse victimele minoritare in mod disproportionat fata de populatia majoritara. [2]